Era prima dată când îl vedeam aşa. Şi ce era şi mai rău era că nu ştiam de ce se purta aşa. Toată lumea trecea pe lângă el şi nu zicea nimic. Toţi credeau că nu are nimic. Nu era aşa.
De ce trebuia eu să fiu aia care trăgea de el ?
Poate nu mai aveai chef de nimeni, inclusiv de mine.
Poate nu mai ştiai cum să reacţionezi în astfel de momente.
Poate tot ce îmi spusesei până atunci erau doar nişte simple minciuni.
Da, îţi plăcea să minţi lumea. Cineva mi-a spus că oamenii nu se schimbă de la o zi la alta. Cu toate astea, am crezut în tine.
Am crezut în noi.
Şi tu ce ai făcut ? Ai dat cu piciorul la tot. Nu se face aşa. Nu şti cum să te porţi. Nu cu mine. Ai crezut că poţi să laşi totul baltă. Dar viaţa nu te lasă să scapi, nu?
Nu faci decât să îmi arăţi că nu meriţi. Indiferent cât te străduieşti să îmi demonstrezi contrariul.
Şi cauţi mereu scuze. Scuze penibile. Serios, chiar atât de fraieră mă crezi ?
Ştii prea bine că am fost şi voi fi mereu adepta adevărului.
Nu mă mai vrei ? Spune.
Şi ce dacă nu mă vrei ?
Eu te vreau. Contează ?
Un comentariu:
indeed ..
nu toti oamenii sunt la fel :)
si da , cine ti-a spus , ti-a spus bine .. oamenii nu se schimba de pe o zi pe alta.
you know that .. "Good things might come for those who wait" :)
Trimiteți un comentariu