Îl şti, n-ai cum să nu îl şti. Este el, cel care te binedispune cu muzica lui, cel care te face să tresari doar când apare pe scenă, care îţi dă fiori când îl vezi în ipostaza de actor, cel care a deschis minţile multora dintre noi prin un simplu articol, numit "Scrisoare către liceeni". Este cel atât de orgasmic, cel după care suspină mii de fete, cel pentru care "teatrul este ca mama copiilor mei".
Muzica lui este încărcată cu binedispunere, chiar dacă unele versuri sunt triste. El este cel care "aduce" marea mai aproape de noi, Vama, soarele, cel care îl urăşte pe Făt-Frumos, cel care are sărutul în ureche, cel care vrea să o vadă din nou la orizont pe fata care naşte dor, cel care ameţeşte de la un sărut.
Ai fost în capcana versurilor lui. Şi ţi-a plăcut. Recunoaşte.
"Trebuieee să ajung pe-o terasă la mareee...Să-mi pierd vremea pe plajă, să mă-mbăt şi să cââânt."
Vreau la mare. Vreau să mă arunc în apă şi să uit de tot. Să stau pe plajă până târziu. Să râd, să cânt, să beau. Să stau cu ei pe plajă,până târziu. Să stau cu ei, pur şi simplu. Să găsesc nisip în buzunarele pantalonilor.
Să am o algă lipită de corp. Şi tu să fi lângă mine, să o iei, să-mi spui că alga vroia doar să mă sărute.
Să ne pierdem în soare doar noi doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu