Is someone getting the best,the best, the best of you?

Şi atunci când credea că totul se liniştise, când credea că scăpase de el, l-a văzut acolo.

În vântul acela, în toată mişcarea din jur, ochii lui păreau insensibili,reci, fără să exprime vreo emoţie. Nici fericire, nici plictiseală, nici tristeţe, nimic. Erau cu totul şi cu totul goi. Inexpresivi.

Şi ea, ea stătea lângă el, părând fericită, mulţumită, ca şi când el ar fi fost un trofeu. Şi cine ştie ce gândea despre ea, despre el, nu conta prea mult. Erau acolo, împreună.

A fost oarecum uşor să îi vadă aşa. :)

Noroc cu oamenii ăştia care te mai înveselesc. De-aia îi iubesc, pentru că pot să fiu adâncită în 12412 de şerveţele uzate că ei tot reuşesc să mă facă să râd. Cred că aşa sunt ei, mai speciali.

Irina îmi spune reguli pe care ar trebui să le respectăm amândouă,deşi ştim prea bine că niciuna nu le va respecta. Sau îmi dă poze cu fundul lui Nadal şi atunci chiar uit de tot.

Diana îmi spune verde-n faţă tot ce crede şi, deşi ar trebui să mă deprime, mă amuză seriozitatea ei şi, uneori o mai ascult.

AnaL mă face să râd cu tot cu ostropelul ei, cu toate glumele ei la care "dacă nu râzi, n-ai viaţă"

PinguL mă binedispune imediat cu câte vreo poză de cine ştie câţi ani (pe bune, nu ştiţi ce efect au? =)) sunt atât de amuzante,)

iar Lalaaaa mă face să mă simt ca o retardată cu planurile ei jalnice. Dar apoi râd ca imbecilaaaa, 2 sau chiar 3 săptămâni.

Şi Daviiid,evident,care este atât de drăgălaş şi adorabil şi n-ai cum să nu îl iubeşti. :">

Mulţumesc pentru că existaţi.

Neterminată.

Ei doi.
Au fost. Acum nu mai există "ei". Există "ea" şi există "el".

Se întâlnesc, după ceva timp. Ca prieteni şi nimic mai mult.
Râd, se simt mai bine ca nicicând, fără să işi dea seama că povestea lor va continua, mai bine sau mai rău. Se ţin în braţe, infantil, se pupă copilăreşte pe obraz.
Amândoi se simt incredibil şi ar vrea să oprească timpul în loc doar pentru ei. E ca şi când au rămas numai ei doi şi nimeni nu îi aude.
Pleacă, fiecare cu ale lui. Pe drum, se gândesc unul la celălalt şi nu se mai pot scoate din minte unul pe altul. Fetei îi vine o idee. I se pare că totul capătă din nou sens.
De ce să renunţe tocmai acum, când şi-a dat seama cât îl iubeşte ? De ce să accepte ideea că îl poate pierde chiar când îl poate avea ?
Îl sună, îi spune "Te iubesc." şi îi închide. Ce va urma?
Numai ei ştiu...

Şi totuşi, simte că a fost o tâmpenie ce a făcut.
Cu ce drept să îi spună "te iubesc", când el probabil a uitat-o de mult ?
Ah, ce cretină trebuie să o creadă.
Îl scoate din viaţa ei aşa cum a intrat : uşor,lent, pe nesimţite.
Şi într-un final, va râde din nou şi îşi va da seama că el nu va mai fi acolo.
Şi atunci, va şti să se bucure din nou pentru orice lucru mărunt. Mai intens, mai frumos.

Te vreau, pleacă...

Din păcate pentru noi, totul e de domeniul trecutului, n-ai cum să înţelegi etc., etc. Vrei s-o iei de la capăt etc., etc. Iartă-mă. Nu mă mai pot minţi în felul ăsta. Până acum am făcut-o, dar însă acum gata. Ceasul va înceta să mai ticăie.

Mă înec în inevitabil. Ştii că n-am să pot să-ţi rezist, la fel de bine cum o ştiu şi eu. Ştii că am să-ţi cad în plasă, aşa cum am făcut-o şi prima, şi a doua oară. Reuşeşti de fiecare dată să mă faci să tremur când apari în faţa mea.

Dar cine eşti tu ? Cine eşti tu să ai o putere aşa mare asupra mea ?
Ah. Te rog, lasă-mă să te uiiiit. Nici nu ai idee cât aş vrea să pot face asta.
era o melodie de-a lui Smokie, "and if you think you know how to love me and you think you know what I need and you think you can stand by me and if you really, really want me to stay you've got to lead the way". so lead me, honey!

De ce umbra ta e prezentă lângă mine, în fiecare moment, în fiecare clipă ? Mă urmăreşte peste tot şi nici măcar nu înţelege când îi spun să mă lase în pace. Şi, mai mult decât atât, nici măcar nu mă ţine în braţe, aşa cum o făceai tu. E doar o umbră teroristă ce nu mă lasă în pace. Pleacă, te rog. Pleacă...

Gata?

Nu te vreau azi, nici mâine, nici duminică. Nu te mai vreau deloc, nici pe tine, nici minciunile tale. Pleacă dracu' odată şi lasă-mă să te uit.

Salivă,buze,răsuflareee...

De ce toată lumea e atât de falsă ? Sau doar aşa mi se pare mie ?
Atâţia ipocriţi ascunşi după perdele de catifea. Mă dezgustaţi...
Şi nici măcar nu aveţi curaj să vă arătaţi adevărata faţă. Rămâneţi aşa, falşi, nu veţi câştiga nimic,niciodată. Şi veţi rămâne doar cu imaginile pe care vi le-aţi creat, atât de ireale încât nici voi nu veţi mai crede. Falşilor.

Erghm. 2 ore de relaxare cu chitaraaaa. Ea e singura care mă înţelege în totalitate. Ştie când îmi descarc nervii cu ea şi ştie când sunt calmă. Trupul reflectă stări.


Mi-ai zis . De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare dată, cel pe care aşteptăm să-l auzim ? "Te iubesc" sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu nu am fost primii care le-au rostit şi totuşi când le spui tu şi când le spun eu suntem ca nişte sălbatici care au dat peste două cuvinte şi au început să le venereze. " (Scris pe trup.)
Ah, cât adevăr. Şi totuşi suntem ca nişte nebuni ce-şi spun te iubesc cu fiecare ocazie. Poate că asta simţim sau poate că nici măcar nu ştim ce înseamnă.
Prefer să cred că te iubesc. Dragostea aia nebună... În fond, nu cred că sunt în măsură să spun te iubesc... Ah, dar întreaga ta fiinţă emană o electricitate periculoasă, cum aş putea să îţi rezist ?

Mornin' sweetheart.

Ah, m-am trezit acum 28 de minute. Şi sunt atât de lipsită de energieeee. :))
Nu ştiu de ce scriu la ora asta aici, că şi aşa n-am inspiraţie. Am plecat la şcoala. Scriu la 2.
Sau mai încolo, când o să am timp,chef şi dispoziţie.

Don't belive in coming backs..

Ştiu că ai fost lângă mine tot timpul.

Ai fost acolo când mi-era mai greu. Poate nu fizic. Dar ai fost mereu aproape de mine.

M-ai încurajat, te-ai bucurat cu mine, ai plâns cu mine. Ai avut grijă de mine pentru că eu eram copilul rebel din tine.M-ai învăţat să joc după aceleaşi reguli dar să cad mereu pentru jucător. Să cad mereu pentru tine. Sau poate nu tu m-ai învăţat asta, ci e doar o decizie de-a mea. Pentru că ţin prea mult la tine. Poate ai uitat sau poate nu..

Şi vi după atâta timp şi îmi spui că ma iubeşti ? Ca şi când nimic nu s-ar fi schimbat. Şi sincer, tot tu m-ai învăţat să spun mereu ceea ce simt. Tocmai de-aia n-am negat că şi eu încă te iubesc. Şi că amintirea ta e mai vie ca nicicând. Şi ne ascundem după atâtea idei.

Cred că cel mai prost gând al meu ce ţine de tine este că ne-am iubit doar de 1000 de ori, într-un timp atât de scurt. Acum au rămas doar amintirile noastre. Păstrează-le,dar încearcă măcar să îţi faci unele noi.

Şi îţi arăţi sentimentele doar când te simţi ameninţat. Dar stai liniştit, nu îţi va lua nimeni locul. Pentru că eşti făcut să fii acolo..

PS: Mi-e dor de tine.

Nebunie?

Nu ştiu cum, nu ştiu pe unde..
Hai. Arată-mi că nu aberez. Arată-mi că nu m-ai făcut să îmi pierd minţile.Fii aici şi nu mă lăsa să cad, ridică-mă de jos, aşa cum ai făcut de fiecare dată. Fii cu mine.


krty: hai să facem un experiment.
Petreeeţ: hai.
krty: deci eu mă duc până în camera cealaltă şi să văd dacă te mai am în listă când vin. sunt paranoică,ştiu.tuvorbeşte cu minee să vedem dacă există vreo prezenţă la mine în cameră. ABEREZ,opreşte-mă.
după câteva minute..
krty: petre? ai dispărut? te-au luat şi pe tineee?
Petreee': nu :))
krty: ok,ok
Petreee': :))
krty: mă duc în cealaltă cameră
Petreee': îmi place poza de la avatar. eşti bună.
krty: mersiii.iar tu eşti super-sexos-gen-fute-mă-că-am-pisică
Petreee': cu placere. :)) eu sunt un fel de cotoi. mrrr.
krty: timpurilerawr
hai,începi să vorbeşti cu mine să vedem dacă nenea care stă pitit sub birou te va şterge din listă again.
Petreee': ok :))



în cele din urmă s-a constatat că nu există nimeni în camera mea deşi aş fi avut puţin chef de "hai să îl găsim pe omul bătrân şi negru care o spionează pe Diana".
Prag de paranoia?Probabil.

Vodka şi Martini Dry în părţi egale.

Încă o noapte pierdută, când mă trezesc răguşită, după 5 ore de somn.
Iar am uitat numărul paharelor de vodka amestecată cu Martini Dry, în părţi egale, două cuburi de gheaţă şi o felie de lămâie.
M-am rupt pe "Nu am cheeeeef azi", am urlat până n-am mai putut (la propiu !), m-am zbenţuit, şi tot aşa...

Şi în puţin timp plec, Bucureşti, viiiin! Ah, şi n-am apucat să fac nici măcar o plimbare. Natura nu mă mai vrea...M-a alungat definitiv, pe motiv că am înşelat-o cu oraşul. Şi atunci, eu ce aş putea face să îi explic că EA mi-e soţie, iar oraşul mi-e doar amantă ?
Am obosit să tot încerc. atâtea explicaţii, în stânga şi-n dreapta... explicaţii peste explicaţii, nu mai vreau, înţelege şi tu, măcar o data, că eu nu am nici o vină. Nu mă mai pune să te tot lămuresc, de ce vrei să ne pierdem în explicaţii ?

Aer curat.

Şi iar m-am desprins de lume, la munte. Aerul curat îmi umple plămânii şi mă izbeşte înfiorător. Sunt prinsă aici şi sincer, nu am nici cea mai mică intenţie să scap. Din păcate, oraşul mă cheamă, mă vrea înapoi, nu mă lasă prea mult să plec, să mă deconectez de el...

Şi totuşi, aş vrea să am o căsuţă de paie pe plajă, unde să mă pot ascunde de oraş, vara, să stau sub o barcă, să plutesc pe apă, să zbor până la nori, iar tu să fii lângă mine,să pot să mă ascund în tine,să ne lipim corpurile în sărutul nopţii,atât de aproape încât devenim un singur trup.

Până una,alta, sunt la munte.Aerul ăsta curat mă linişteşte..şi îmi aduce aminte de trecut. Nu ştiu de ce, există undeva,cumva, o legătură între munte şi trecut.
Şi vreau să fi aici,cu mine,să împărţim tot,să stăm îmbrăţişaţi în frigul nopţii şi să nu îmi dai drumu..Niciodată..

Pentru că e mai uşor în 2.

Te iubesc pentru că eşti unic, pentru că mă faci să mă trezesc cu tine în gând, pentru că nu mă pierzi din ochi, pentru că ai grijă de mine, pentru că râzi de mine într-un mod drăgălaş, pentru că visăm împreună, pentru că mă surprinzi mereu cu ceva nou, pentru că mă gâdili, pentru că suntem supereroi,împreună vom învinge lumea, pentru că ai ştiut să-mi dai,nu unu, ci 100 de zâmbete... şi pentru că..
p.s. : te iubesc !

Memoirs

De ce trebuie să creştem ?

Nu,nu, eu refuz să cresc. Vreau să rămân mică, să nu am responsabilităţi, să mă joc cu Barbie şi Ken. am ajuns să mă joc cu ken-i adevaraţi acum. si parcă prefer ken-i din plastic... fără nici o putere asupra mea, fără sentimente. lipsiţi de emoţii şi fără vreo urmă de erecţie. =D

şi totuşi, nu aş putea rămâne prinsă în copilărie. pentru că e deja un capitol explorat şi, oricum, nu aş avea cum să mă întorc în timp. Am lăsat de mult prietenii din pluş. Am oameni acum pe care ma pot baza, in care pot sa am incredere,pe care îi numesc PRIETENI, oameni pentru care as fi neconditionat alături, care mă iubesc, cu care râd, cu care plâng, care mă cearta (Diana,mai ales tu..).

Uhm. Există o fată pe lumea asta care mă ştie de aproape 13 ani şi care mă iubeşte şi pe care o iubesc necondiţionat.pentru că a fost alături de mine în toate momenetele mele grele, pentru că mi-a dat sfaturi, pentru că a plâns alături de mine, pentru că a ştiut să mă facă sa râd chiar şi atunci când îmi era greu. nu aş putea spune că m-a învăţat ceva în mod special . şi nu, nu aş putea spune că mi-a dat vreodată ceva de BUNĂVOIE . aş putea scrie pagini întregi de ce suntem prietene. în afară de faptul că nu am nicio problemă să ies cu ea pe linia de tramvai in pijama, că o sun să coboare în faţa blocului când ea tocmai se bagă în pat şi ea vine şi sta cu mine...doar pentru că mi se pare mie că aud sunete ciudate ; că pot să o sun la orice oră să vorbesc cu ea(asta dacă nu are mobilul închis); că spune şi că spun la toata lumea "te iubesc" deşi de multe ori minţim, pentru că ne iubim reciproc şi oricât am încerca să schimbăm asta, nu am putea. este ceva ce ne leagă, ca un fir de aţă- invizibil dar extrem de puternic. că ştie mereu ce să zică (bine, uneori nu le nimereşte, dar nu contează... ). că mereu îmi dă sfaturi despre baieţi, deşi ştim prea bine cum stăm la capitolul ăsta. pentru că atunci când am crize de personalitate ştie mereu cum să mă facă să revin cu picioarele pe pământ. că atunci când mă uit în oglindă şi părul meu stă prost şi-l ciufuleşte şi ea pe al ei (asta când nu trebuie să ieşim afară). că stăm pănă noaptea tărziu şi vorbim. da, vorbim. despre ciripitul păsăricilor sau despre menstruaţie. despre fund sau despre băieţi. despre noi, în general. o ştiu de 12 ani. dar nu contează. nu prea mult, pentru că există ea, cea de acum. cu toate ipostazele ei. şi de fiecare dată când o văd îmi spun: "aceasta e cea mai bună dintre ele!". suntem prietene pentru că ştiu că mă va susţine în ideea mea de a face actoria şi de a-mi face o trupă şi a proni în lume pentru a-mi trăi aventura. şi pentru că suntem indisolubil legate una de alta. pentru că aşa a fost să fie. mulţumesc pentru că nu mă pierzi din ochi. cu ea îmi voi face un tatuaj. mă voi călugări. voi pleca de acasă. voi fi îndragostită de un şeic arab [la dracu !]. mă voi muta înapoi acasă. ne vom vopsi părul în roz. a avea o prietenă ca ea este cea mai bună alegere pe care am facut-o petru a nu mă plictisi niciodată ! poate n-am făcut înconjurul lumii (deşi mi-ar plăcea să fac asta cu ea ), n-am escaladat Everestul şi nici n-am scris vreun bestseller (deşi, la câtă inspiraţie am, aş putea. dar bineînţeles, inspiraţia mea este datorită ei. aş putea scrie un roman despre prietenie. cum să ai grijă de aşa ceva. sau cum să o păstrezi pentru toată viaţa. ) daaar, cu toate astea, îi mulţumesc că este atentă la viaţa mea şi... la dracu, mulţumesc pentru că îmi mănânci biscuiţii, ciocolata, că îmi bei sucul chiar înainte de masă :)). îi mulţumesc pentru toate momentele frumoase. care nu se vor întoarce niciodată dar vor rămâne în noi pentru totdeauna. şi mulţumesc pentru că cel mai bun lucru pe care mi l-ai oferit a fost prietenia ta .


Poate crezi că dacă scriu zilnic aici vei ajunge să zici : deja ştiu totul despre ea .
dar nu, nu vei ştii niciodată îndeajuns, va fi ca şi cum nu ai ştiut nimic despre mine.

Încă o ţigară.

Erghm. Am refăcut blogul, nu îl voi organiza într-un fel special. Pentru că uităm să visăm, pentru că trăim într-o lume nebună, nebună de tot. Pentru că nu mai ştim să zâmbim până la capăt...
Pentru că pierdem timpul cu încă o ţigară, şi încă una, şi încă una... până rămâne numai scrum.