Din păcate pentru noi, totul e de domeniul trecutului, n-ai cum să înţelegi etc., etc. Vrei s-o iei de la capăt etc., etc. Iartă-mă. Nu mă mai pot minţi în felul ăsta. Până acum am făcut-o, dar însă acum gata. Ceasul va înceta să mai ticăie.
Mă înec în inevitabil. Ştii că n-am să pot să-ţi rezist, la fel de bine cum o ştiu şi eu. Ştii că am să-ţi cad în plasă, aşa cum am făcut-o şi prima, şi a doua oară. Reuşeşti de fiecare dată să mă faci să tremur când apari în faţa mea.
Dar cine eşti tu ? Cine eşti tu să ai o putere aşa mare asupra mea ?
Ah. Te rog, lasă-mă să te uiiiit. Nici nu ai idee cât aş vrea să pot face asta.
era o melodie de-a lui Smokie, "and if you think you know how to love me and you think you know what I need and you think you can stand by me and if you really, really want me to stay you've got to lead the way". so lead me, honey!
De ce umbra ta e prezentă lângă mine, în fiecare moment, în fiecare clipă ? Mă urmăreşte peste tot şi nici măcar nu înţelege când îi spun să mă lase în pace. Şi, mai mult decât atât, nici măcar nu mă ţine în braţe, aşa cum o făceai tu. E doar o umbră teroristă ce nu mă lasă în pace. Pleacă, te rog. Pleacă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu