imissyou

and when you'll stop loving yourself, i'll be there still loving you :)

pasaj

"Cred ca sunt capabila de orice.
Nu disperata totusi. Mai e ceva pana cand o sa ajung in starea aia.
Cred doar ca trebuie sa accept si eu ca lucrurile bune vin mereu de la sine.Intr`un final ne vom gasi. Androgini..."

Prea multa fericire in jur. Sau poate sunt doar eu prea egoista.

E ca si cand cineva iti trage de inima si o face sa zambeasca. Si seara ajungi acasa,in patul tau,si cel care iti facea inima sa zambeasca dispare. Iar tu revii la normal,lasi emotiile sa iasa, plangi din orice motiv. Si nici macar tu nu stii de ce plangi. Plangi ca sa te simti mai usoara, ca sa iti faci inima sa zambeasca singura.
Pentru ca e obositor sa pastrezi aceeasi fata zambitoare,tare,puternica in fata lumii. Sa ajuti pe toata lumea, sa te prefaci ca tu esti intr-o stare perfecta, cand de fapt nu e asa. Si nimeni nu vede ca nu e asa, pentru ca s-au obisnuit ca tu sa fii cea care ii ajuta, ii sustine, cea careia totul ii merge perfect. Dar, intamplator, nu e asa.
Nu esti deloc in regula, nu stii nici tu cum ai vrea sa fii, nu mai stii cand inima iti zambeste singura. Stii doar ca inima ta e fortata sa zambeasca.
Si toti trec pe langa tine, 'multumesc,da,ai avut dreptate,te iubesc' si nimeni nu te intreaba 'si tu cum mai esti?ai nevoie de ceva?cum iti mai merge?' tocmai pentru ca nu te cunosc trista,nu te cunosc plangand,nu te cunosc nicium. Poate e si vina ta. Pentru ca razi in loc sa plangi.
Si stii ca asta vei face in continuare, te vei arata cu fata ta de 'super bad girl', pe care o cunosc toti. Si ei vor crede ca asa e normal,ca totul merge cum ar trebui sa mearga, fara sa stie ca in interiorul tau e cu totul si cu totul altceva . . .

I'm in love with Mary Jane,
She's my main thing,
She makes me feel alright,
She makes my heart sing.
Do you love me Mary Jane ?

24 noiembrie

Londra. Ud. Strazi, taxiuri, Bryanston Street W1. Zahir. Nu stiu exact cu ce sa-ncep. Sunt foarte multe ganduri, foarte multe idei.

Cum este cand ai tot ce vrei si tu te simti singur? Plictisit? Cand ai prieteni, bani, haine, cand iubesti, cand esti iubit sau crezi asta, cand ai o familie aparent fericita si fara griji? Cum este cand oamenii pe care ii consideri "cei mai buni prieteni" te ranesc? Cand faci greseli, iti dai seama de ele si constati ca nu poti face nimic sa le repari? Cand mergi pe strada si simti ca nu esti tu, ca nimeni nu te intelege, ca nimanui nu ii pasa daca esti fericit, suparat, ingrijorat?

Cum este cand iti privesti bunicii si ti se pare ca abia atunci ii vezi pentru prima data? Cand iti dai seama ca au parul alb, sprancene stufoase, riduri, pungi sub ochi si un zambet amar care ascunde greutatile prin care au trecu? Cum e cand te gandesti ca oamenii mor in fiecare zi si ca printre acei oameni pot fi cei pe care ii iubesti? Cand iti dai seama ca poti sa ii pierzi pentru totdeauna si ca inca nu le-ai spus tot ce ai vrea?

Cum e cand privesti pe geam si iti dai seama ca majoritatea lumii este la fel de nefericita ca tine si ca toti se ascund in spatele unui zambet fals ce se vrea a parea fericit?
Cum este cand te regasesti in ceea ce gandesc si spun altii si iti dai seama ca tu nu ai destul curaj sa spui ce simti? Cand ai vrea sa schimbi lumea si nu poti sa faci nimic? Cum este cand totul incepe sa devina obisnuita? "Exista intotdeauna o trauma in viata noastra care este responsabila de faptul ca am incetat sa progresam."
Cum este cand realizezi ca nu stii sa iubesti?

In ziua de azi, "iubire" se traduce prin zambete, cuvinte cum ar fi "te iubesc" sau "nu pot sta fara tine". Da, si asta inseama dar iubirea e mai mult decat atat. Ea nu se rezuma doar la cuvinte,saruturi,dragoste si zambete. Cei pe care ii iubesti cu adevarat stiu asta si fara sa le spui "te iubesc". Stii ca cineva te iubeste atunci cand te primeste la 9 dimineata, in pijama, cu mancarea in gura, cu furculinta in mana stanga si iti spune: "Ia pantofii si ai grija de ei. " E doar un exemplu. Sunt mii de alte fapte cu adevarat importante. Probabil ca aberez acum, habar n-am. Probabil nu sunt in masura sa vorbesc despre iubire atata timp cat nu stiu daca am iubit cu adevarat.
E irelevant, totul este indoielnic, noi nu stim exact ce simtim, ce vrem, ce cerem, ce primim, ce ne dorim, ce vrem sa realizam. Toti par sa aibe aceleasi idealuri.
Sa aibe o slujba bine platita, conturi la banci, o familie fericita, o masina smechera si o casa luxoasa. Dar oare asta e cel mai important?

Eu vreau sa fiu actrita si sa mor frumoasa.
Vreau un telefon fix in forma de buze; vreau sa traiesc in Londra si sa fac tot ce vreau si tot ce-mi trece prin cap. Pare atat de simplu... si atat de putin. Poate e putin dar e exact ce am nevoie pentru a fi fericita. Poate asta cred acum. Poate peste 3 ani o sa vreau sa locuiesc in Hawaii si sa dansez.
Nu stiu de ce scriu atat despre mine. haha
Stiu doar ca e foarte relaxant sa stai pe fotoliu, sa bei cafea, sa fumezi o tigara, sa te uiti pe strazile murdare ale Londrei si sa scrii. Sa scrii tot ce-ti vine prin minte doar ca sa te descarci. Fara sa-ti pese daca aberezi sau nu. Sa scrii pur si simplu tot ...

Cum e cand esti pe drumul spre casa si auzi/vezi salvarea indreptandu-se spre blocul tau? Cum e cand lumea te ignora? Cand te porti urat cu cineva si apoi iti pare rau dar esti prea orglios ca sa iti ceri scuze? Cum e cand astepti sa se intample ceva si nu se-ntampla nimic?
Cum e cand treci pe langa cersetorii de pe strada? Pe langa acei oameni care au ales sa nu faca nimic? Simti mila? Scarba? Nu simti nimic?
Cum e cand te uiti la stiri? Aceleasi stiri de atatia ani, economia merge prost, x a fost omorat de y, un autocar a izbit o masina, 3 oameni au murit, 2 se afla in stare grava la spital, in fiecare zi la fel, la fel, la fel...
Cum e sa vrei ceva si sa nu primesti? Cum e sa ajungi acasa obosit si sa dai peste certuri, in fiecare seara pe aceeasi tema?
Cum e sa fii dezamagit? Cum e cand uiti sa zambesti?

Cum e sa fii bolnav? Sa stii exact cam cat timp ti-a mai ramas de trait? Ai face oare toate acele lucruri pe care ai vrut sa le incerci mereu? Bungee-jumping? Parasutism? Echitatie? Ai tine un discurs in fata tuturor despre ce subiect ai vrea tu? Ai indrazni sa iti spui adevarata parere despre rahaturile politicienilor romani? Ai alerga gol in Piata Victoriei doar pentru ca mai ai putin de trait? Cati oameni bolnavi ar face asta? Si cati oameni sanatosi, liberi si curajosi?
Cati dintre noi lupta pentru ceea ce isi doresc? Cati dintre noi merg pana la capat in tot ceea ce fac? Cati se bucura de o raza de soare, de ploaie, de natura? Cati dintre noi mai stiu sa daruiasca fara sa astepte ceva la schimb?
Cum e cand aflii ca nimeni nu ti-a spus niciodata adevarul? Cum e sa aflii ca esti adoptat si ca toata viata ta e o minciuna?

Cum e cand ai prea multe optiuni? Cand poti alege? Cand alegi gresti? Corect?
Cum e cand esti prea tana sa faci ceea ce vrei? Sa fumezi? Sa bei?
Cum e cand vezi oameni mai puternici ca tine? Cand te simti inutil? Cum e cand vrei sa fie totul perfect? Cand nu reusesti sa fie ca tine? Cand esti prea incapatanat? Prea orgolios? Prea exuberant? Prea rautacios? Prea extrovertit? Prea naiv?

Cum e cand... ?

De ce?

De ce ranim fix persoanele pe care nu vrem?
De ce ne batem joc?
De ce nu mai stim sa iubim?
De ce plangem?
De ce undeva in adancul sufletului inca mai cred in Mos Craciun?
De ce pestii nu au nas?
De ce as vrea sa mai fiu copil?
De ce nu mai avem voie sa zambim?
De ce lumea e rea?
De ce mintim?
De ce nu putem sa spunem pur si simplu adevarul?
De ce nu rezistam fara apa?
DE CE E BRIAN MOLKO ASA DE DIVIN?
De ce ne limitam dorintele?
De ce nu ne mai uitam la desne?
De ce se strica prizele?
De ce nu e noapte mereu?
De ce avem nevoie de bani?
De ce nu castig nimic?
De ce ai plecat?
De ce nu te mai intorci?
De ce ma faci sa cred ca eu sunt cea vinovata?
De ce te vreau inapoi?
De ce?
De ce m-ai lasat singuraaaa printre toti oamenii astia?
De ce nu mai vorbim?

Am nevoie de raspunsuri. De ce nu le primesc?
De ce sunt atatea intrebari FARA raspunsuri?

Dor de vama veche..

prieteni,plaja,cort,stuf,izopren,barca,apa,nisip,vodka,dans,muzica,libertate,liniste,nebunie,nici o grija,frumos,ata,south park,motor,palarie,scoica... si da,vreau inapoi..
mereu. doar eu si marea.

s-a schimbat vama,dar nu si pentru mine. inca am rasaritele mele de soare,inca am libertatea si bucuria sa inot in mare si sa incerc sa prind soarele . si mai e si muzica, care descrie perfect cum te simti in vama veche.