E ca si cand cineva iti trage de inima si o face sa zambeasca. Si seara ajungi acasa,in patul tau,si cel care iti facea inima sa zambeasca dispare. Iar tu revii la normal,lasi emotiile sa iasa, plangi din orice motiv. Si nici macar tu nu stii de ce plangi. Plangi ca sa te simti mai usoara, ca sa iti faci inima sa zambeasca singura.
Pentru ca e obositor sa pastrezi aceeasi fata zambitoare,tare,puternica in fata lumii. Sa ajuti pe toata lumea, sa te prefaci ca tu esti intr-o stare perfecta, cand de fapt nu e asa. Si nimeni nu vede ca nu e asa, pentru ca s-au obisnuit ca tu sa fii cea care ii ajuta, ii sustine, cea careia totul ii merge perfect. Dar, intamplator, nu e asa.
Nu esti deloc in regula, nu stii nici tu cum ai vrea sa fii, nu mai stii cand inima iti zambeste singura. Stii doar ca inima ta e fortata sa zambeasca.
Si toti trec pe langa tine, 'multumesc,da,ai avut dreptate,te iubesc' si nimeni nu te intreaba 'si tu cum mai esti?ai nevoie de ceva?cum iti mai merge?' tocmai pentru ca nu te cunosc trista,nu te cunosc plangand,nu te cunosc nicium. Poate e si vina ta. Pentru ca razi in loc sa plangi.
Si stii ca asta vei face in continuare, te vei arata cu fata ta de 'super bad girl', pe care o cunosc toti. Si ei vor crede ca asa e normal,ca totul merge cum ar trebui sa mearga, fara sa stie ca in interiorul tau e cu totul si cu totul altceva . . .

I'm in love with Mary Jane,
She's my main thing,
She makes me feel alright,
She makes my heart sing.
Do you love me Mary Jane ?